Scurt istoric

TABEL CRONOLOGIC:
1817 – La 6 ianuarie, cu ocazia Bobotezei ce se făcea pe gheaţa iazului Dracşani, marele vornic Constantin Mavrocordat, proprietarul moşiei Dracşani, a adus la cunoştinţă că va face „adunare de târg“.
1817 – La 2 noiembrie, Constantin Mavrocordat a obţinut de la domnitorul Moldovei, Scarlat Al. Calimachi, hrisovul de înfiinţare a târgului.
1819 – La 23 aprilie, Constantin Mavrocordat a întocmit o învoială cu primii locuitori ai Suliţei prin care s-au stabilit condiţiile aşezării lor ca târgoveţi.
1819 – Const. Mavrocordat a obţinut de la domnul Scarlat Al. Calimachi, al doilea hrisov, prin care s-a întărit învoiala făcută de acesta cu târgoveţii, la 23 aprilie 1819.
1820 – La 16 martie, Constantin Mavrocordat a reînnoit hrisovul de înfiinţare a târgului, sub noul domn al Moldovei, Mihail Gr. Şuţu.
1822-1824 – S-a construit biserica cu hramul „Sf. Nicolae“.
1823 – Spiridon A. Pavlu, noul proprietar al târgului, a întocmit cu târgoveţii o nouă învoială prin care s-au stabilit mai detaliat condiţiile privitoare la velniţele de rachiu, vinderea rachiului, vinului, pâinii şi covrigilor.
1824 – Cu 24 februarie este datat un pomelnic din lemn, care constituie primul document cunoscut privind existenţa bisericii.
1831 – S-a înregistrat prima epidemie de holeră, care a făcut 186 de victime.
1832 – Populaţia târgului avea un număr de 973 locuitori, 209 familii şi 244 case – 496 locuitori erau evrei.
1843 – S-a introdus iluminatul public cu lumânări a străzii principale.
1843 – S-a înregistrat primul incendiu al târgului, care a distrus aproape în întregime localitatea.
1843 – La 3 iunie, între târgoveţi şi domnul Moldovei, Mihail Sturdza, noul proprietar al moşiei Dracşani, s-a încheiat la Flămânzi o învoială care a reglementat drepturile şi îndatoririle ambelor părţi, în urma distrugerii târgului de incendiu.
1843 – Ca urmare a distrugerii târgului de către primul incendiu, strada principală se mută unde este astăzi.
1843 – În urma învoielii de mai sus, evreii suliţeni au căpătat dreptul să-şi construiască 2 sinagogi, un feredeu (baie) şi un ţintirim (cimitir) în afara târgului.
1848 – A avut loc a doua epidemie de holeră, mai puternică decât cea din 1831. Cadavrele holericilor au fost îngropate pe malul iazului Dracşani.
1849 – Pecetea târgului Suliţa reprezenta un cap de bour, sub care erau doi peşti şi cuprindea următoarea inscripţie cu caractere chirilice: Principatul Moldovei. Comisia târgului Suliţoaia, Ţinutul Botoşani.
1858 – La 9 iulie, obştea târgului a înaintat o plângere Departamentului Treburilor Dinăuntru, prin care a reclamat pe proprietarul moşiei Dracşani că, târgoveţii nu sunt lăsaţi să păşuneze vitele pe imaş şi să scoată piatră, aşa cum prevederea învoiala din 3 iunie 1843.
1858 – Vechea biserică s-a restaurat, mărindu-i-se volumul.
1858 – S-a găsit menţionat numele primului „doctor“, Enea Grecu.
1860 – Preotul Parftemie Lomicescu a deschis un „pansion“ care a funcţionat 2 ani, ce constituie prima şcoală organizată.
1863 – La 3 septembrie, s-a înfiinţat prima şcoală cu învăţător plătit din bugetul comunei, aducându- se de la Hârlău pe Ion Ananiescu.
1864 – În urma legii agrare din 14 august s-au împroprietărit 44 ţărani clăcaşi din Suliţoaia.
1864 – În urma primei legi moderne administrative s-a înfiinţat comuna Suliţa, plasa Miletin, judeţul Botoşani.
1865 – În urme secetei din anul 1864, populaţia a înregistrat prima foamete cumplită, care i-a făcut să macine ciucălăii fără boabe pentru a se putea hrăni.
1865 – Numărul contribuabililor înregistraţi de bugetul comunei, a ajuns la 415.
1865 – În cârciumi se consumau aproximativ 75.000 litri rachiu, 54.000 litri vin şi 25.000 litri bere, în total 145.000 litri băuturi alcoolice.
1865 – La 8 mai, şcoala cu un singur post, s-a transformat în Şcoală Primară Urbană (de oraş) cu învăţător pentru fiecare clasă.
1867 – Şcoala a dat prima serie de absolvenţi cu 4 clase.
1868 – A expirat învoiala încheiată în 1843 de târgoveţi cu fostul domnitori Mihail Sturdza.
1868 – Cele două şcoli – de băieţi şi de fete – erau frecventate de 120 elevi şi eleve.
1872 – A început primul proces al bezmenarilor suliţeni cu fostul domn Mihail Sturdza, stabilit la Paris.
1872 – În afara obiectelor obligatorii de studiu, s-a introdus în şcoală, din iniţiativa localnicilor, predarea limbii franceze şi a muzicii bisericeşti.
1873 – Şcoala Urbană Suliţa, s-a transformat din nou în şcoală rurală.
1874 – Zestrea Şcolii de Băieţi se compunea din 12 bănci, o catedră, 2 mese, un scaun, un clopoţel, un atlas, un glob pământesc, un stindard (steag) şi 2 sigilii.
1877 – S-a stins din viaţă Ion Ananiescu, primul învăţător şi director al şcolii. A murit tuberculos a treia zi după ce i s-a aprobat concediul medical.
1882 – S-a construit actuala clopotniţă a bisericii, în locul celei din bârne de stejar.
1882 – Primăria a cumpărat casa locuitorului Nicolae Fotea, pentru localul Şcolii de Fete.
1884 – A murit la Paris Mihail Sturdza, care a lăsat moştenire fiului său, Grigore, moşia Dracşani şi târgul Suliţa.
1884 – A început al doilea proces al bezmenarilor suliţeni cu Grigore M. Sturdza, noul stăpân al localităţii.
1888 – A început al treilea proces între cele două părţi de mai sus.
1891 – Populaţia târgului Suliţa însuma 2.850 locuitori, cu 495 familii.
1892 – Populaţia târgului Suliţa însuma 2.784 locuitori din care 2.154 erau evrei.
1893 – Vechiul cimitir de lângă spital s-a mutat în locul unde este astăzi.
1895 – Suliţa a înregistrat 30 de cârciumi, peste 200 comercianţi şi peste 500 meseriaşi.
1896 – S-a dat în folosinţă spitalul cu 30 de paturi.
1896 – S-a înfiinţat prima bibliotecă publică în cadrul şcolii, de către învăţătorul Ioan Gheorghiu.
1902 – Populaţia Suliţei însuma 2.852 locuitori.
1902 – Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat o bancă populară, cu capital strâns de la membrii ei, bancă de la care ţăranii puteau împrumuta sume de bani.
1903 – În cursul acestui an, au fost internaţi în spital un număr de 1.029 bolnavi, din care 56 erau pelagroşi.
1903 – Doctorul Ionescu Trifan a acordat în cadrul spitalului, un număr de 5.683 consultaţii medicale.
1903 – S-a făcut a doua restaurare a bisericii, când i s-a adăugat turnul clopotniţei şi s-au înălţat zidurile.
1904 – S-a construit de către comună un local de şcoală cu 3 săli de clasă.
1905 – A început construcţia capelei „Sf. Gheorghe“ de la cimitir, ctitoria preotului Gheorghe Chiriac.
1907 – Ţăranii răsculaţi din satele Cerchejeni şi Dracşani au încercat refacerea învoielilor cu arendaşul moşiei Dracşani, dar nereuşind, ca o răbufnire asupra arendaşilor, au devastat prăvăliile evreieşti din târgul Suliţa.
1908 – Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat o obşte agricolă de ţărani, arendând în acest scop pământ de la moşia Dracşani.
1908 – A avut loc al doilea incendiu al localităţii.
1908 – Farmacistul Calcăntraur Const. a plantat pe suprafaţa de 2 ha, prima vie nobilă din localitate.
1909 – Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat prima cooperativă sătească, care a dispărut în urma morţii celui ce i-a dat viaţă.
1910 – Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat „Societatea de temperanţă“ ce avea ca scop munca educativă în rândul ţăranilor de a nu consuma cantităţi mari de alcool.
1914 – S-a înfiinţat prima instituţie culturală, „Casa Naţională“, de către învăţătorul Gheorghe Lucinescu.
1914 – A luat fiinţă o bibliotecă publică în cadrul Casei Naţionale.
1917 – În timpul primului război mondial, s-au cantonat în localitate, pentru refacere, Regimentele 7 Artilerie şi 8 Infanterie Buzău.
1917 – Pe lângă spital, a funcţionat un centru de răniţi şi infirmi precum şi un spital militar al garnizoanei Suliţa.
1917 – Tifosul exantematic a făcut numeroase victime în rândurile civililor şi militarilor cantonaţi în garnizoană.
1917 – Pe lângă Şcoala Primară, a luat fiinţă o Şcoală Normală Pregătitoare de Învăţători, sub conducerea directorului Gheorghe Lucinescu.
1919 – Prinţul N. D: Ghica-Comăneşti a vândut moşia Dracşani lui Grigore Alevra, împreună cu drepturile imbaticarilor suliţeni.
1920 – Suliţa a fost distrusă parţial de cel de-al treilea incendiu.
1921 – A avut loc a doua împroprietărire, de care au beneficiat 279 ţărani.
1922 – Grigore Alevra – stăpânul moşiei Dracşani – a deschis cel de-al patrulea proces contra foştilor bezmenari suliţeni.
1924 – Ca un omagiu adus eroilor din primul război mondial, s-a ridicat un monument în memoria acestora.
1924 – S-a cumpărat de către primărie, cel de-al doilea local de şcoală, în strada mare, fosta proprietate a lui Ilie Zaharia.
1924 – S-a demolat vechiul şi marele han din faţa primăriei, al doilea han al târgului.
1926 – S-a înregistrat cel de-al patrulea incendiu al târgului.
1928 – S-a înfiinţat căminul cultural „Mihai Eminescu“.
1928 – S-a terminat de construit Capela „Sf. Gheorghe“ de la cimitir.
1930 – Populaţia Suliţei însuma 2.598 locuitori, din care 1.063 evrei.
1930 – A circulat pentru prima dată, cu intermitenţe, primul autobuz de călători pe ruta Suliţa-Botoşani.
1932 – Agronomul Nicu Filica a înfiinţat prima livadă cu pomi altoiţi în afara vetrei localităţii.
1933 – În luna august, asupra Suliţei s-a abătut cea mai puternică grindină cunoscută, care a distrus în întregime recoltele.
1935 – Târgul a înregistrat cel de-al cincilea incendiu.
1938 – A început construcţia actualului cămin cultural.
1939 – La 1 aprilie, s-a desfiinţat comuna Dracşani, iar satul cu acelaşi nume a trecut la comuna Suliţa.
1940 – S-a înregistrat temperatura minimă absolută de –30ºC.
1940 – Numărul atelierelor de croitorie s-a ridicat la 42, iar al celor de cizmărie la 14.
1941 – Au apărut în Suliţa primele unităţi ale Armatei Hitleriste, care au atacat la 21 iunie U.R.S.S.
1941 – La 5 iulie, întreaga populaţie evreiască a fost ridicată de către jandarmi şi dusă la Botoşani.
1941 – S-a înregistrat în scripte primul automobil – proprietatea căpitanului Aurel Alexandrescu – care nu a circulat.
1941 – Existau trei tractoare marca „LANTZ“.
1942 – A avut loc cel de-al şaselea incendiu, care a distrus aproape în întregime partea de nord a târgului.
1942 – Şcoala nr.1 s-a transformat în Şcoală Practică Model, cu caracter agricol.
1942 – A avut loc inaugurarea noii clădiri a căminului cultural.
1943 – A avut loc cel de-al şaptelea incendiu care a distrus partea de nord a târgului.
1944 – La 1 aprilie au intrat în Suliţa primele trupe ale Armatei Roşii.
1944 – Spitalul a fost transformat în spital militar pentru garnizoana Armatei Sovietice.
1944 – S-a înfiinţat cooperativa de consum cu capital strâns de la membrii cooperatori.
1945 – A avut loc o mare epidemie de tifos exantematic care a secerat zeci de vieţi omeneşti.
1945 – Raul Alevra – fiul ultimului stăpân al moşiei Dracşani – a încercat pentru ultima dată scoaterea „unor drepturi“ de la foştii bezmenari.
1945 – A început bătălia contra analfabetismului.
1945 – S-a înfiinţat Gimnaziul Unic Mixt, cu durata de trei ani.
1945 – La 27 martie, s-a constituit Organizaţia „Frontul Plugarilor“.
1945 – În cadrul spitalului, s-a înfiinţat o secţie de maternitate.
1945 – S-au împroprietărit un număr de 148 ţărani, cu suprafaţa de 202,93 ha.
1946 – Suliţa a cunoscut a doua mare foamete, ca urmare a secetei cumplite din 1945, ce a bântuit întreaga Moldovă.
1946 – S-a obţinut o mare victorie sanitară – eradicarea malariei.
1947 – Obştea „Lacul Dracşani“ a predat iazul, comunei Suliţa.
1948 – La 11 iunie, s-au naţionalizat cele trei mori existente şi farmacia Iosif Mann.
1948 – Gimnaziul Unic Mixt a dat prima serie cu 23 absolvenţi.
1948 – Ca urmare a Legii Reformei Învăţământului din 3 august, s-a înfiinţat Şcoala Elementară de 7 ani.
1948 – S-a înfiinţat dispensarul medical pentru consultaţii şi tratamente.
1949 – Numărul paturilor la spital a ajuns la 50.
1949 – Pe lângă Şcoala Elementară de 7 ani, s-a înfiinţat un internat pentru elevii din alte localităţi.
1949 – În cadrul căminului cultural, s-a inaugurat un cinematograf sătesc, înzestrat cu un aparat de proiecţie pe bandă îngustă de 16 mm.
1949 – A luat fiinţă grădiniţa de copii.
1950 – Ca urmare a Rezoluţiei C.C. al PCR din 3-5 martie, la 28 august, a luat fiinţă C.A.P. Suliţa, cu 64 de familii. S-a numit la început Gospodăria Agricolă Colectivă „Maxim Gorki“.
1950 – În urma îmbunătăţirii administrativ-teritorială a ţării, se desfiinţează plasele şi judeţele şi se introduc raioanele şi regiunile. Comuna Suliţa a făcut parte din raionul Botoşani, regiunea Suceava.
1950 – Cooperaţia de consum poseda 4 magazine mixte, un restaurant, un centru de prelucrarea laptelui şi un centru de închiriat maşini agricole.
1951 – S-a înfiinţat în cadrul cooperaţiei, prima secţie de prestări servicii – o secţie de lemnărie.
1951 – Şcoala Elementară de 7 ani a dat prima serie de absolvenţi.
1952 – S-a înregistrat temperatura maximă absolută de 39ºC.
1952 – S-au dat în circulaţie zilnică autocamioane pentru transportul pasagerilor pe ruta Suliţa-Botoşani şi retur.
1954 – S-a înfiinţat biblioteca comunală cu un număr de 626 volume.
1954 – S-a desfiinţat sistemul raţionalizat de distribuire pe bază de cartelă a unor produse alimentare şi industriale şi s-a trecut la comerţul desfăşurat.
1955 – C.A.P. a cumpărat primul autocamion marca „MOLOTOV“.
1959 – S-a unificat C.A.P. Suliţa cu C.A.P. Dracşani, timp de 2 ani.
1960 – Satele Suliţa şi Dracşani s-au electrificat parţial prin înfiinţarea unei micro centrale electrice.
1961 – În cadrul dispensarului sanitar, s-a înfiinţat un cabinet stomatologic.
1961 – S-a prelungit durata învăţământului, de la 7 ani, la 8 ani.
1962 – S-a amenajat iazul Burla, proprietatea CAP-ului, cu o suprafaţă de 66 ha, din care 44 ha luciu de apă.
1962 – S-a unificat cooperativa de consum Suliţa cu cea din Blândeşti.
1962 – S-au înfiinţat în cadrul cooperaţiei 5 noi secţii de prestări servicii.
1962 – În luna martie, s-a încheiat cooperativizarea forţată a agriculturii.
1962 – A început construcţia noii mori de porumb şi grâu.
1963 – C.A.P. a cumpărat al doilea autocamion, marca „CARPAŢI“.
1964 – S-a dat în exploatare noua moară de porumb şi grâu.
1965 – S-a instalat primul televizor marca „RUBIN“, care a aparţinut locuitorului Dumitru Ciubotaru.
1965 – Şcoala Generală de 8 ani, a dat prima serie de 48 absolvenţi.
1966 – Populaţia Suliţei însuma 1.063 locuitori, din care 6 evrei.
1966 – S-a înregistrat primul autoturism care a aparţinut doctorului Nicolae Mangîru.
1967 – A început construcţia magazinului universal al cooperaţiei de consum.
1968 – Satul Suliţoaia a fost pus sub interdicţie de construcţie ca urmare a măsurii de sistematizare a satelor.
1968 – A avut loc a treia organizare şi îmbunătăţire administrativ-teritorială a R.S.R., când s-au desfiinţat raioanele şi regiunile. La 5 iunie, comuna Suliţa, s-a mărit, contopindu-se cu fosta comună Blândeşti.
1968 – La 22 octombrie, Suliţa s-a racordat la sistemul energetic naţional.
1968 – S-a dat în folosinţă noul magazin UNIVERSAL cu etaj, al cooperaţiei de consum.
1968 – Pentru înfrumuseţarea localităţii s-au construit trotuare din beton, pe o distanţă de un km.
1969 – Instituţiile Suliţei numărau următorii salariaţi: spitalul, 32; şcoala, 17; Of. PTTR, 11; cooperaţia de consum, 20; consiliul popular, 8; moara, 5; CEC, 2; farmacia, 2; DCA, 1, şi Aprozar, 1.
1969 – Spitalul a fost înzestrat cu o maşină pentru serviciul salvării.
1969 – Şcolarizarea copiilor a început la vârsta de 6 ani. În clasa I s-au înscris un număr de 24 elevi.
1969 – Populaţia Suliţei însuma un număr de 1.722 locuitori, din care 6 evrei.
1969 – În luna iunie, au avut loc inundaţii puternice pe valea Ursoaiei, când digul iazului Burla s-a rupt şi s-au inundat bazinele piscicole. Cu mare greutate s-a putut salva distrugerea de către ape a digului iazului Dracşani.
1970 – S-a înfiinţat clasa a IX-a, ca urmare a prelungirii duratei de şcolarizare, la 10 ani.
1970 – S-a asfaltat strada principală.
1970 – În cadrul cooperaţiei de consum funcţionau 9 secţii de prestări servicii: frizerie, 2; croitorie damă, 2; tâmplărie, 1; cizmărie, 1; foto, 1; cojocărie, 1; închiriat veselă, 1.