Monografia comunei Suliţa - judeţul Botoşani (1538-2000)
ŞTEFAN CIUBOTARU, Editura AXA Botoşani – 2001

 

I. FUNDAMENTAREA ISTORICO-GEOGRAFICA SI ECONOMICA
    I.1. Scurt istoric al comunei Sulita
    I.2. Asezare geografica
    I.3. Ape
    I.4.Clima
    I.5. Vegetatia
    I.6. Fauna
    I.7. Solul
II. SITUATIA ECONOMICO-SOCIALA A COMUNEI
    II.1. Suprafata comunei Sulita
    II.2. Principalii indicatori realizati
    II.3. Principalii indicatori sociali
    II.4. Structura populatiei
    II.5. Dotarea tehnico-edilitara

I. FUNDAMENTAREA ISTORICO-GEOGRAFICA SI ECONOMICA
I.1. Scurt istoric al comunei Sulita
      Satul are în general un contur regulat. Astfel, latura vestica dinspre iazul Dracsani si cea estica dinspre dealul Chelis se prezinta sub forma de linie dreapta. Celelalte doua sunt neregulate; sectorul numit „IN VII” iese mult în afara satului pe o portiune îngusta. Daca am uni printr-o linie imaginara laturile satului, cu exceptia celor doua capete ale fostului sat, am obtine figura unui dreptunghi. Asadar, forma satului Sulita este aproape dreptunghiulara.
     O privire aruncata asupra planului Sulitei, duce la constatarea ca principalele ulite sunt paralele cu soseaua judeteana ce trce prin centru. Dupa înfiintarea târgului, multi locuitori cu posibilitati materiale au cumparat de la fostii stapâni ai mosiei Dracsani, gradini întinse pâna la 5- 6 hectare. Casele de la centrul târgului (pravaliile) nu aveau gradini, ci numai curti pâna la 200 metri patrati fiecare. În vremea când taranul sulitan era clacas pe mosia boiereasca, casa acestuia, de multe ori bordei, arata dupa posibilitatile materiale pe care le avea. Satul Sulitoaia a existat independent de fostul târg pâna în anul 1906, când s-a despartit de la comuna Dracsani si a trecut la comuna Sulita. Nu se poate vorbi de geneza Sulitei, fara a arata faptul ca Sulitoaia exista cu mult înainte de înfiintarea târgului. Fostul sat nu are prea multe documente care sa vorbeasca despre el. A fost un sat mic.
     În 1864 avea numai 44 de familii. Anumite fapte ne îndreptatesc sa afirmam ca satul Sulitoaia a avut o alta vatra si ca el s-a stramutat pe locurile de astazi. El se numea Ciocanesti. În vechea vatra a satului, se gasesc si astazi fragmente de ceramica si oase umane, lucru care dovedeste existenta unei vetre de sat disparut. Alaturi pe dealul Chiscului exxista si astazi urmele unei cladiri din piatra ce se atribuie unei biserici arse. De la batrâni s-a pastrat pe cale orala afirmatia ca, fostul sat Ciocanesti a fost distrus de o ciuma sau o holera pustiitoare. Populatia ramasa a parasit satul mutându-se în locul actual. Asa se explica existenta în prezent a familiei Ciocanescu. O alta traditie orala afirma ca, distrugerea satului ar avea alte cauze. În sec. XVIII, într-o noapte de pasti, în timp ce majoritatea locuitorilor satului se aflau la biserica, au venit cazacii de peste Prut, au pradat satul, iar dupa ce au adunat toate animalele, au dat foc caselor. Animalele au fost duse spre padurea Cozancea, care se întindea pe atunci la marginea satului. În urma acestui fapt, populatia a parasit satul si s-a mutat mai aproape de vechiul sleau si han, lânga care s-a înfiintat. Satul Sulitoaia a vietuit alaturi de Sulita, care i-a asigurat tot timpul necesitatile economice sau culturale; de aceea, ele au format de multe ori o singura localitate pentru cei ce nu cunosteau trecutul lor. Din punct de vedere administrativ, ele au format doua localitati distincte pâna la reforma din 1950. Date mai amanuntite despre evolutia satului nu se gasesc în prezent. Singura mentiune dateaza din anul 1891: „Sulitoaia, sat, în partea de N. A com. Dracsani, valea Ursoaia, în megiesie si în partea de N. A târgului Sulita, cu o suprafata de 207 ha. ale locuitorilorsi o populatie de 60 familii sau 240 de suflete si 55 de contribuabili. Numarul vitelor e de 125 boi si vaci, 20 cai, 674 oi, 55 porci si 22 stupi cu albine.” Cea mai controversata problema din tot trecutul târgului s-a purtat si înca se se poarta între cei interesati este cu privire la denumirea localitatii.
     De unde provine numele de Sulita? Academicianul Iorgu Iordan da o explicatie asupra toponimiei cuvântului Sulita, aratând ca: „Sulita sau Sulitoaia din Botosani, slav seltise (diminutiv al lui sele-sat), apropiat de Sulita si confundat apoi cu acesta, în momentul când populatia locala, desnatiolizându-se, a pierdut constiinta legaturii etimologice cu tema slava si uitata din aceeasi cauza, cf. Novo-Selîta din Dorohoi, alaturi de Staro- Sîlta, din Botosani, ultimul arata ca înainte de a ajunge în faza actuala (Sulita) slav seltise, s-a transformat în sîlta si, poate mai întâi în salta.” Explicatia de mai sus este valabila numai pentru originea cuvântului Sulita.
I.2. Asezare geografica
     Localitatea sulita se afla situata în partea sudica a judetului Botosani, la distanta de 25 km de centrul de judet. Fostele localitati târgul Sulita si satul Sulitoaia formeaza în prezent o sigura unitate administrativa sub denumirea de satul Sulita. Fostul târg este asezat pe culmea si botul unui deal, ce se termina la confluenta pârâului Burla, numit de localnici Ursoaia, cu râul Sitna .
     Fostul sat Sulitoaia este asezat pe coasta unui deal ce prezinta numeroase denivelari de teren, din care cauza sistematizarea lui este imposibila. Acest aspect a facut ca satul sa fie pus sub interdictie din anul 1968. Prin satul Sulita curge pârâul Burla, care se varsa în râul Sitna si trece drumul judetean nr. 297. Localitatea Sulita este asezata între iazul Dracsani (V), dealul Chelis (E) ,si pârâul Burla (S) si are altitudinea maxima 120m. Sulita are în apropierea sa trei sate, 2 facând parte di aceeasi comuna. În partea de nord comuna Sulita se margineste cu satul Cerchejeni din comuna Blândesti, la sud cu satul Chelis, iar la sud-vest cu satul Dracsani.
I.3. Ape
      Reteaua hidrografica are directia N-S si este formata din iazurile Dracsani si Burla, precum si pârâul Ursoaia. Iazul Dracsani este format prin zagazuirea vaii râului Sitna si are o suprafata de 5-600 ha luciu apa, iar suprafata inundabila maxima ajunge la 800 ha. Este cel mai mare lac de lunca, iar ca marime al doilea din Moldova dupa Brates. Apele ce se aduna în el provin din topirea zapezilor, din ploi, izvoare precum si din scurgerea Sitnei, pe a carui curs se afla. Vegetatia acvatica este foarte putina si se gaseste mai mult în „Coada iazului” si consta din stuf, papura, cosor, bradis.
     Fiind asezat între dealuri, iazul primeste anual cantitati mari de mâl ce provin din erodarea solului sub actiunea apei. Iazul Burla a fost amenajat în anul 1962 pe cursul pârâului Ursoaia în partea de NE a satului. Are o suprafata totala de 66 ha din care 44 ha luciu de apa. În el cresc pesti (crap si caras auriu) care în conditii de nefurajare dau o productie de 500 kg la hectar. Burla izvoraste de lânga satul Manastireni, judetul Botosani.
     În anii ploiosi se revarsa peste maluri, provocând inundatii mari, asa cum s-a întâmplat în anul 1969. În timpul verii Ursoaia seaca. Fiind asezata pe culmea unui deal, Sulita are apa freatica la mare la mare adâncime. Toate fântânile ce se gasesc pe platoul localitatii sunt foarte adânci 15-20 m. Apa contine o cantitate mare de saruri minerale, din care cauza nu prea se foloseste pentru baut. Din motivele aratate mai sus, centrului fostului târg nu are decât putine fântâni. Majoritatea locuitorilor se aprovizioneaza cu apa de la fântânile ce se afla pe malurile iazului Dracsani si a pârâului Burla unde apa are calitati mai bune si se gaseste la adâncimi relativ mai mici.
     Adâncimea apei freatice, dupa studiile pedologice se prezinta dupa cum urmeaza: pe vale 0,5-3 m; pe versanti 1,5-8 m; pe platou 8-15 m.
I.4.Clima
     Clima are un caracter continental, temperatura medie anuala fiind cuprinsa între 8,6º C. Au fost ani care au facut exceptie de la aceasta medie anuala, temperatura fiind mai scazuta sau mai ridicata. În anul 1940 media anuala a fost mai scazuta atingând la 6,8º C, în timp ce în anul 1936 a fost mai ridicata ajungând la 10,3º C. Media lunii ianuarie este cuprinsa de obicei între 3-4,5º C, în timp ce luna iulie înregistreaza o medie de 19-21º C.
     Temperatura maxima s-a înregistrat în anul 1952, când mercurul temometrelor s- a ridicat la 39º C, iar cea minima absoluta a fost de -30º C în anii 1911, 1937, 1940. Durata medie anuala a timpului fara înghet atinge 184 zile, verile au de obicei un regim scazut de umezeala, dar se mai înregistreaza si veri foarte ploioase, asa cum a fost cea din anul 1965. Precipitatiile atmosferice ce cad într-un an, ating valori cuprinse între 500-600 mm. Iernile sunt de obicei sarace în zapada, iar cea care cade este de obicei spulberata de crivat. De multe ori localitatea este bântuita de calamitati asa cum a fost grindina din luna august a anului 1933 când recolta a fost distrusa în proportie de 90%.
I.5. Vegetatia
     Pe teritoriul comunei exista o vegetatie de silvostepa unde întâlnim specii de paioase, carpenul, salcâmul, parul salbatic, plopul, paducelul etc. Pajistile în general sunt cultivate cu ierburi din categoria paiusului si a coliliei cu predominanta ierburile din categoria paiusului. O mare parte a pajistilor este degradata datorita alunecarilor de teren si apasunatului intensiv. Pe terenurile saraturoase se întâlneste vegetatia specifica alcatuita din iarba sarata, limba pestelui si altele.
I.6. Fauna
     Este specifica vegetatiei de silvostepa fiind reprezentata în special prin rozatoare ca: popândaul, catelul de pamânt, soarecele de stepa, sobolanul de câmp, iepuri de câmp. Aceste rozatoare specii daunatoare culturilor agricole. Dintre pasari cele mai des întâlnite sunt: vrabiile, ciorile, graurii, ulii etc. Pe iaz întâlnim rate salbatice, broasca de lac, etc. Insectele într-o mare diversitate de specii cu precadere lacuste, fluturi, gândaci, greieri, tântari de balta.
I.7. Solul
Solul pe care este amplasata comuna Sulita este variat. Dealul pe care este asezat fostul târg este format din cernoziom levigat, iar în fostul sat Sulitoaia solul este podzolic. Din cauza ploilor, terenul este supus eroziunii apei din topirea zapezilor, si a apei provenite din ploi, lucru ce face ca solul sa fie lipsit de humus. În partea de sud-est a acestui deal, primavara apar petice de soloneturi formate din acumularea sarurilor reziduale ale rocilor. În partea de vest a Sulitei, pe marginea iazului Dracsani, din cauza apei freatice, se înregistreaza deplasari de teren spre vatra iazului.
II. SITUATIA ECONOMICO-SOCIALA A COMUNEI
     În comuna functioneaza 2 mori de porumb, 1 abator, 3prese de ulei, 1 atelier lemnarie, 1 darac, 1 atelier fierarie, 1 ferma piscicola, 1 brutarie. Activitatea care caracterizeaza comuna o constituie cultivarea terenurilor agricole si cresterea animalelor. Fondul funciar al comunei în suprafata de 4963 ha în total cuprinde: teren arabil 3325 ha, pasune 1302 ha, plantatii vitade vie 49 ha, livezi 11 ha, luciu de apa 652 ha. Activitatea de baza a locuitorilor din comuna este cultivarea terenului agricol si cresterea animalelor.
     Comuna este recunoscuta pentru luciu de apa (iazul Dracsani) care este administrat de firma S. C. Piscicola S. A. Pestele este scos din apa cu ajutorul navoadelor si este comercializat atât în judetul Botosani cât si în afara judetului. Terenul agricol al comunei reprezinta 4963 ha din suprafata totala restul fiind luciu de apa si teren neproductiv. Culturile agricole cultivate cu precadere sunt paioasele: grâu, orz, ovaz si plante prasitoare: sfecla de zahar, sfecla furajera, cartofietc.
     Comuna detine suprafete de pajisti, pasuni, fânete efectivele de animale sunt într-o continua scadere. Lucrarile agricole pe raza comunei sunt asigurate prin sectia Agromec Sulita si de persoanele particulare care detine masini agricole. Transporturile se realizeaza prin mijloace auto, pe raza comunei existând o singura sosea asfaltata, restul fiind neasfaltate. Activitatea comerciala pe plan local se realizeaza prin societati comerciale private. În comuna exista posta, centrala telefonica cu 5 cabine telefonice, televiziune prin cablu, functioneaza un dispensar medical uman care prin cele doua cabinete asigura cerintele cetatenilor.
     Asistenta sanitar-veterinara este asigurata de un dispensar veterinar unde îsi desfasoara activitatea un medic veterinar si trei tehnicieni. Activitatea culturala se desfasoara prin intermediul unei biblioteci comunale cu peste 30000 volume si doua biblioteci scolare. În comuna functioneaza un camin cultural care îsi desfasoara activitatea dupa un anumit program de activitati. În comuna functioneaza doua unitati de învatamânt unde îsi desfasoara activitatea 37 cadre didactice. Activitatea sportiva se caracterizeaza în special prin fotbal, tenis de masa si sah.
II.1. Suprafata comunei Sulita

La sfârsitul anului 2004

Hectare

Suprafata totala

6703

Suprafata agricola
din care:
- arabil
- pasuni
- fânete
- vii si pepiniere viticole
- livezi si pepiniere
Paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera
Ape si balti
Alte suprafete

4963
 
3325
1302
276
49
11
1000
590
150

 

 

II.2. Principalii indicatori realizati

Specificatie

Date absolute

Productie vegetala (tone) din care:
•  grâu-secara
•  orz-orzoaica
•  porumb
•  floarea soarelui
•  cartofi
•  sfecla
•  legume total

 

5477
120
5442
144
580
1007
400

Efective de animale (capete) din care:
•  bovine
•  porcine
•  ovine
•  pasari
•  cabaline

 
1450
910
2450
19700
354

Fonduri fixe total (mil. lei)
Investitii total (mil. lei) din care
•  constructii (mil. lei)
Vânzari cu amanuntul (mil. lei)
Prestari servicii (mil. lei)

27
250
250
36
51

Populatia ocupata
Salariati din care
•  muncitori

1465
197
103

II.3. Principalii indicatori sociali

Principalii indicatori sociali (la sfârsitul anului 2004)

Date absolute

Învatamânt total
•  unitati
•  copii în gradinite
•  elevi
•  personal didactic
Ocrotirea sanatii total
•  spitale
•  medici
•  personal sanitar mediu
•  paturi în unitati de asistenta medicala
Cultura si arta
•  camine culturale
•  biblioteci

 

2
140
433
37

1
3
10
25

2
1

II.4. Structura populatiei

Structura populatiei

Realizari efective 2004

Estimari 2008

Diferente fata de 2004

Populatia totala
•  0-14 ani
•  14-55 ani
•  peste 55 ani

3312
545
1546
1121

3418
577
1581
1160

+106
+32
+35
+39

Din totalul populatiei
•  masculina
•  feminina

 

1546
1666

 

1606
1710

 

+62
+44

Populatia pe sate
•  Sulita
•  Dracsani
•  Chelis

 

1290
1623
399

 
1344
1650
424

 
+54
+27
+25

 

II.5. Dotarea tehnico-edilitara

Domeniul de activitate

Date absolute

Lungimea drumurilor publice (km) total din care
•  modernizate (km)
Locuinte total
•  numar
•  suprafata locuibila – mii mp
Lungimea totala simpla a retelei de distributie a apei – km
Apa potabila distribuita mii mc

232
6

1152
27
5
7,5

   


TABEL CRONOLOGIC:

1817 - La 6 ianuarie, cu ocazia Bobotezei ce se făcea pe gheaţa iazului Dracşani, marele vornic Constantin Mavrocordat, proprietarul moşiei Dracşani, a adus la cunoştinţă că va face „adunare de târg“.
1817 - La 2 noiembrie, Constantin Mavrocordat a obţinut de la domnitorul Moldovei, Scarlat Al. Calimachi, hrisovul de înfiinţare a târgului.
1819 - La 23 aprilie, Constantin Mavrocordat a întocmit o învoială cu primii locuitori ai Suliţei prin care s-au stabilit condiţiile aşezării lor ca târgoveţi.
1819 - Const. Mavrocordat a obţinut de la domnul Scarlat Al. Calimachi, al doilea hrisov, prin care s-a întărit învoiala făcută de acesta cu târgoveţii, la 23 aprilie 1819.
1820 - La 16 martie, Constantin Mavrocordat a reînnoit hrisovul de înfiinţare a târgului, sub noul domn al Moldovei, Mihail Gr. Şuţu.
1822-1824 - S-a construit biserica cu hramul „Sf. Nicolae“.
1823 - Spiridon A. Pavlu, noul proprietar al târgului, a întocmit cu târgoveţii o nouă învoială prin care s-au stabilit mai detaliat condiţiile privitoare la velniţele de rachiu, vinderea rachiului, vinului, pâinii şi covrigilor.
1824 - Cu 24 februarie este datat un pomelnic din lemn, care constituie primul document cunoscut privind existenţa bisericii.
1831 - S-a înregistrat prima epidemie de holeră, care a făcut 186 de victime.
1832 - Populaţia târgului avea un număr de 973 locuitori, 209 familii şi 244 case – 496 locuitori erau evrei.
1843 - S-a introdus iluminatul public cu lumânări a străzii principale.
1843 - S-a înregistrat primul incendiu al târgului, care a distrus aproape în întregime localitatea.
1843 - La 3 iunie, între târgoveţi şi domnul Moldovei, Mihail Sturdza, noul proprietar al moşiei Dracşani, s-a încheiat la Flămânzi o învoială care a reglementat drepturile şi îndatoririle ambelor părţi, în urma distrugerii târgului de incendiu.
1843 - Ca urmare a distrugerii târgului de către primul incendiu, strada principală se mută unde este astăzi.
1843 - În urma învoielii de mai sus, evreii suliţeni au căpătat dreptul să-şi construiască 2 sinagogi, un feredeu (baie) şi un ţintirim (cimitir) în afara târgului.
1848 - A avut loc a doua epidemie de holeră, mai puternică decât cea din 1831. Cadavrele holericilor au fost îngropate pe malul iazului Dracşani.
1849 - Pecetea târgului Suliţa reprezenta un cap de bour, sub care erau doi peşti şi cuprindea următoarea inscripţie cu caractere chirilice: Principatul Moldovei. Comisia târgului Suliţoaia, Ţinutul Botoşani.
1858 - La 9 iulie, obştea târgului a înaintat o plângere Departamentului Treburilor Dinăuntru, prin care a reclamat pe proprietarul moşiei Dracşani că, târgoveţii nu sunt lăsaţi să păşuneze vitele pe imaş şi să scoată piatră, aşa cum prevederea învoiala din 3 iunie 1843.
1858 - Vechea biserică s-a restaurat, mărindu-i-se volumul.
1858 - S-a găsit menţionat numele primului „doctor“, Enea Grecu.
1860 - Preotul Parftemie Lomicescu a deschis un „pansion“ care a funcţionat 2 ani, ce constituie prima şcoală organizată.
1863 - La 3 septembrie, s-a înfiinţat prima şcoală cu învăţător plătit din bugetul comunei, aducându- se de la Hârlău pe Ion Ananiescu.
1864 - În urma legii agrare din 14 august s-au împroprietărit 44 ţărani clăcaşi din Suliţoaia.
1864 - În urma primei legi moderne administrative s-a înfiinţat comuna Suliţa, plasa Miletin, judeţul Botoşani.
1865 - În urme secetei din anul 1864, populaţia a înregistrat prima foamete cumplită, care i-a făcut să macine ciucălăii fără boabe pentru a se putea hrăni.
1865 - Numărul contribuabililor înregistraţi de bugetul comunei, a ajuns la 415.
1865 - În cârciumi se consumau aproximativ 75.000 litri rachiu, 54.000 litri vin şi 25.000 litri bere, în total 145.000 litri băuturi alcoolice.
1865 - La 8 mai, şcoala cu un singur post, s-a transformat în Şcoală Primară Urbană (de oraş) cu învăţător pentru fiecare clasă.
1867 - Şcoala a dat prima serie de absolvenţi cu 4 clase.
1868 - A expirat învoiala încheiată în 1843 de târgoveţi cu fostul domnitori Mihail Sturdza.
1868 - Cele două şcoli – de băieţi şi de fete – erau frecventate de 120 elevi şi eleve.
1872 - A început primul proces al bezmenarilor suliţeni cu fostul domn Mihail Sturdza, stabilit la Paris.
1872 - În afara obiectelor obligatorii de studiu, s-a introdus în şcoală, din iniţiativa localnicilor, predarea limbii franceze şi a muzicii bisericeşti.
1873 - Şcoala Urbană Suliţa, s-a transformat din nou în şcoală rurală.
1874 - Zestrea Şcolii de Băieţi se compunea din 12 bănci, o catedră, 2 mese, un scaun, un clopoţel, un atlas, un glob pământesc, un stindard (steag) şi 2 sigilii.
1877 - S-a stins din viaţă Ion Ananiescu, primul învăţător şi director al şcolii. A murit tuberculos a treia zi după ce i s-a aprobat concediul medical.
1882 - S-a construit actuala clopotniţă a bisericii, în locul celei din bârne de stejar.
1882 - Primăria a cumpărat casa locuitorului Nicolae Fotea, pentru localul Şcolii de Fete.
1884 - A murit la Paris Mihail Sturdza, care a lăsat moştenire fiului său, Grigore, moşia Dracşani şi târgul Suliţa.
1884 - A început al doilea proces al bezmenarilor suliţeni cu Grigore M. Sturdza, noul stăpân al localităţii.
1888 - A început al treilea proces între cele două părţi de mai sus.
1891 - Populaţia târgului Suliţa însuma 2.850 locuitori, cu 495 familii.
1892 - Populaţia târgului Suliţa însuma 2.784 locuitori din care 2.154 erau evrei.
1893 - Vechiul cimitir de lângă spital s-a mutat în locul unde este astăzi.
1895 - Suliţa a înregistrat 30 de cârciumi, peste 200 comercianţi şi peste 500 meseriaşi.
1896 - S-a dat în folosinţă spitalul cu 30 de paturi.
1896 - S-a înfiinţat prima bibliotecă publică în cadrul şcolii, de către învăţătorul Ioan Gheorghiu.
1902 - Populaţia Suliţei însuma 2.852 locuitori.
1902 - Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat o bancă populară, cu capital strâns de la membrii ei, bancă de la care ţăranii puteau împrumuta sume de bani.
1903 - În cursul acestui an, au fost internaţi în spital un număr de 1.029 bolnavi, din care 56 erau pelagroşi.
1903 - Doctorul Ionescu Trifan a acordat în cadrul spitalului, un număr de 5.683 consultaţii medicale.
1903 - S-a făcut a doua restaurare a bisericii, când i s-a adăugat turnul clopotniţei şi s-au înălţat zidurile.
1904 - S-a construit de către comună un local de şcoală cu 3 săli de clasă.
1905 - A început construcţia capelei „Sf. Gheorghe“ de la cimitir, ctitoria preotului Gheorghe Chiriac.
1907 - Ţăranii răsculaţi din satele Cerchejeni şi Dracşani au încercat refacerea învoielilor cu arendaşul moşiei Dracşani, dar nereuşind, ca o răbufnire asupra arendaşilor, au devastat prăvăliile evreieşti din târgul Suliţa.
1908 - Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat o obşte agricolă de ţărani, arendând în acest scop pământ de la moşia Dracşani.
1908 - A avut loc al doilea incendiu al localităţii.
1908 - Farmacistul Calcăntraur Const. a plantat pe suprafaţa de 2 ha, prima vie nobilă din localitate.
1909 - Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat prima cooperativă sătească, care a dispărut în urma morţii celui ce i-a dat viaţă.
1910 - Învăţătorul Ioan Gheorghiu a înfiinţat „Societatea de temperanţă“ ce avea ca scop munca educativă în rândul ţăranilor de a nu consuma cantităţi mari de alcool.
1914 - S-a înfiinţat prima instituţie culturală, „Casa Naţională“, de către învăţătorul Gheorghe Lucinescu.
1914 - A luat fiinţă o bibliotecă publică în cadrul Casei Naţionale.
1917 - În timpul primului război mondial, s-au cantonat în localitate, pentru refacere, Regimentele 7 Artilerie şi 8 Infanterie Buzău.
1917 - Pe lângă spital, a funcţionat un centru de răniţi şi infirmi precum şi un spital militar al garnizoanei Suliţa.
1917 - Tifosul exantematic a făcut numeroase victime în rândurile civililor şi militarilor cantonaţi în garnizoană.
1917 - Pe lângă Şcoala Primară, a luat fiinţă o Şcoală Normală Pregătitoare de Învăţători, sub conducerea directorului Gheorghe Lucinescu.
1919 - Prinţul N. D: Ghica-Comăneşti a vândut moşia Dracşani lui Grigore Alevra, împreună cu drepturile imbaticarilor suliţeni.
1920 - Suliţa a fost distrusă parţial de cel de-al treilea incendiu.
1921 - A avut loc a doua împroprietărire, de care au beneficiat 279 ţărani.
1922 - Grigore Alevra – stăpânul moşiei Dracşani – a deschis cel de-al patrulea proces contra foştilor bezmenari suliţeni.
1924 - Ca un omagiu adus eroilor din primul război mondial, s-a ridicat un monument în memoria acestora.
1924 - S-a cumpărat de către primărie, cel de-al doilea local de şcoală, în strada mare, fosta proprietate a lui Ilie Zaharia.
1924 - S-a demolat vechiul şi marele han din faţa primăriei, al doilea han al târgului.
1926 - S-a înregistrat cel de-al patrulea incendiu al târgului.
1928 - S-a înfiinţat căminul cultural „Mihai Eminescu“.
1928 - S-a terminat de construit Capela „Sf. Gheorghe“ de la cimitir.
1930 - Populaţia Suliţei însuma 2.598 locuitori, din care 1.063 evrei.
1930 - A circulat pentru prima dată, cu intermitenţe, primul autobuz de călători pe ruta Suliţa-Botoşani.
1932 - Agronomul Nicu Filica a înfiinţat prima livadă cu pomi altoiţi în afara vetrei localităţii.
1933 - În luna august, asupra Suliţei s-a abătut cea mai puternică grindină cunoscută, care a distrus în întregime recoltele.
1935 - Târgul a înregistrat cel de-al cincilea incendiu.
1938 - A început construcţia actualului cămin cultural.
1939 - La 1 aprilie, s-a desfiinţat comuna Dracşani, iar satul cu acelaşi nume a trecut la comuna Suliţa.
1940 - S-a înregistrat temperatura minimă absolută de –30ºC.
1940 - Numărul atelierelor de croitorie s-a ridicat la 42, iar al celor de cizmărie la 14.
1941 - Au apărut în Suliţa primele unităţi ale Armatei Hitleriste, care au atacat la 21 iunie U.R.S.S.
1941 - La 5 iulie, întreaga populaţie evreiască a fost ridicată de către jandarmi şi dusă la Botoşani.
1941 - S-a înregistrat în scripte primul automobil – proprietatea căpitanului Aurel Alexandrescu – care nu a circulat.
1941 - Existau trei tractoare marca „LANTZ“.
1942 - A avut loc cel de-al şaselea incendiu, care a distrus aproape în întregime partea de nord a târgului.
1942 - Şcoala nr.1 s-a transformat în Şcoală Practică Model, cu caracter agricol.
1942 - A avut loc inaugurarea noii clădiri a căminului cultural.
1943 - A avut loc cel de-al şaptelea incendiu care a distrus partea de nord a târgului.
1944 - La 1 aprilie au intrat în Suliţa primele trupe ale Armatei Roşii.
1944 - Spitalul a fost transformat în spital militar pentru garnizoana Armatei Sovietice.
1944 - S-a înfiinţat cooperativa de consum cu capital strâns de la membrii cooperatori.
1945 - A avut loc o mare epidemie de tifos exantematic care a secerat zeci de vieţi omeneşti.
1945 - Raul Alevra – fiul ultimului stăpân al moşiei Dracşani – a încercat pentru ultima dată scoaterea „unor drepturi“ de la foştii bezmenari.
1945 - A început bătălia contra analfabetismului.
1945 - S-a înfiinţat Gimnaziul Unic Mixt, cu durata de trei ani.
1945 - La 27 martie, s-a constituit Organizaţia „Frontul Plugarilor“.
1945 - În cadrul spitalului, s-a înfiinţat o secţie de maternitate.
1945 - S-au împroprietărit un număr de 148 ţărani, cu suprafaţa de 202,93 ha.
1946 - Suliţa a cunoscut a doua mare foamete, ca urmare a secetei cumplite din 1945, ce a bântuit întreaga Moldovă.
1946 - S-a obţinut o mare victorie sanitară – eradicarea malariei.
1947 - Obştea „Lacul Dracşani“ a predat iazul, comunei Suliţa.
1948 - La 11 iunie, s-au naţionalizat cele trei mori existente şi farmacia Iosif Mann.
1948 - Gimnaziul Unic Mixt a dat prima serie cu 23 absolvenţi.
1948 - Ca urmare a Legii Reformei Învăţământului din 3 august, s-a înfiinţat Şcoala Elementară de 7 ani.
1948 - S-a înfiinţat dispensarul medical pentru consultaţii şi tratamente.
1949 - Numărul paturilor la spital a ajuns la 50.
1949 - Pe lângă Şcoala Elementară de 7 ani, s-a înfiinţat un internat pentru elevii din alte localităţi.
1949 - În cadrul căminului cultural, s-a inaugurat un cinematograf sătesc, înzestrat cu un aparat de proiecţie pe bandă îngustă de 16 mm.
1949 - A luat fiinţă grădiniţa de copii.
1950 - Ca urmare a Rezoluţiei C.C. al PCR din 3-5 martie, la 28 august, a luat fiinţă C.A.P. Suliţa, cu 64 de familii. S-a numit la început Gospodăria Agricolă Colectivă „Maxim Gorki“.
1950 - În urma îmbunătăţirii administrativ-teritorială a ţării, se desfiinţează plasele şi judeţele şi se introduc raioanele şi regiunile. Comuna Suliţa a făcut parte din raionul Botoşani, regiunea Suceava.
1950 - Cooperaţia de consum poseda 4 magazine mixte, un restaurant, un centru de prelucrarea laptelui şi un centru de închiriat maşini agricole.
1951 - S-a înfiinţat în cadrul cooperaţiei, prima secţie de prestări servicii – o secţie de lemnărie.
1951 - Şcoala Elementară de 7 ani a dat prima serie de absolvenţi.
1952 - S-a înregistrat temperatura maximă absolută de 39ºC.
1952 - S-au dat în circulaţie zilnică autocamioane pentru transportul pasagerilor pe ruta Suliţa-Botoşani şi retur.
1954 - S-a înfiinţat biblioteca comunală cu un număr de 626 volume.
1954 - S-a desfiinţat sistemul raţionalizat de distribuire pe bază de cartelă a unor produse alimentare şi industriale şi s-a trecut la comerţul desfăşurat.
1955 - C.A.P. a cumpărat primul autocamion marca „MOLOTOV“.
1959 - S-a unificat C.A.P. Suliţa cu C.A.P. Dracşani, timp de 2 ani.
1960 - Satele Suliţa şi Dracşani s-au electrificat parţial prin înfiinţarea unei micro centrale electrice.
1961 - În cadrul dispensarului sanitar, s-a înfiinţat un cabinet stomatologic.
1961 - S-a prelungit durata învăţământului, de la 7 ani, la 8 ani.
1962 - S-a amenajat iazul Burla, proprietatea CAP-ului, cu o suprafaţă de 66 ha, din care 44 ha luciu de apă.
1962 - S-a unificat cooperativa de consum Suliţa cu cea din Blândeşti.
1962 - S-au înfiinţat în cadrul cooperaţiei 5 noi secţii de prestări servicii.
1962 - În luna martie, s-a încheiat cooperativizarea forţată a agriculturii.
1962 - A început construcţia noii mori de porumb şi grâu.
1963 - C.A.P. a cumpărat al doilea autocamion, marca „CARPAŢI“.
1964 - S-a dat în exploatare noua moară de porumb şi grâu.
1965 - S-a instalat primul televizor marca „RUBIN“, care a aparţinut locuitorului Dumitru Ciubotaru.
1965 - Şcoala Generală de 8 ani, a dat prima serie de 48 absolvenţi.
1966 - Populaţia Suliţei însuma 1.063 locuitori, din care 6 evrei.
1966 - S-a înregistrat primul autoturism care a aparţinut doctorului Nicolae Mangîru.
1967 - A început construcţia magazinului universal al cooperaţiei de consum.
1968 - Satul Suliţoaia a fost pus sub interdicţie de construcţie ca urmare a măsurii de sistematizare a satelor.
1968 - A avut loc a treia organizare şi îmbunătăţire administrativ-teritorială a R.S.R., când s-au desfiinţat raioanele şi regiunile. La 5 iunie, comuna Suliţa, s-a mărit, contopindu-se cu fosta comună Blândeşti.
1968 - La 22 octombrie, Suliţa s-a racordat la sistemul energetic naţional.
1968 - S-a dat în folosinţă noul magazin UNIVERSAL cu etaj, al cooperaţiei de consum.
1968 - Pentru înfrumuseţarea localităţii s-au construit trotuare din beton, pe o distanţă de un km.
1969 - Instituţiile Suliţei numărau următorii salariaţi: spitalul, 32; şcoala, 17; Of. PTTR, 11; cooperaţia de consum, 20; consiliul popular, 8; moara, 5; CEC, 2; farmacia, 2; DCA, 1, şi Aprozar, 1.
1969 - Spitalul a fost înzestrat cu o maşină pentru serviciul salvării.
1969 - Şcolarizarea copiilor a început la vârsta de 6 ani. În clasa I s-au înscris un număr de 24 elevi.
1969 - Populaţia Suliţei însuma un număr de 1.722 locuitori, din care 6 evrei.
1969 - În luna iunie, au avut loc inundaţii puternice pe valea Ursoaiei, când digul iazului Burla s-a rupt şi s-au inundat bazinele piscicole. Cu mare greutate s-a putut salva distrugerea de către ape a digului iazului Dracşani.
1970 - S-a înfiinţat clasa a IX-a, ca urmare a prelungirii duratei de şcolarizare, la 10 ani.
1970 - S-a asfaltat strada principală.
1970 - În cadrul cooperaţiei de consum funcţionau 9 secţii de prestări servicii: frizerie, 2; croitorie damă, 2; tâmplărie, 1; cizmărie, 1; foto, 1; cojocărie, 1; închiriat veselă, 1.
 

SULITA | istoric | aşezare | populaţie | cultură | economie | galerie foto | scurt documentar
PRIMARIA | primar | viceprimar | structură | declaraţie de avere | evenimente locale | documente publice | licitaţii | contact | link-uri utile
CONSILIUL LOCAL | componenţă | comisii | atribuţii | hotărâri